Atelier Ceramica susține la BRICKS bilunar ateliere de modelaj în lut, gresie și porțelan. In cadrul atelierului vei face cunoștință cu argila ca unealtă a imaginației tale și tehnică de relaxare, vei afla noțiuni de bază ca introducere în ceramică și stiluri de modelaj.

Atelierul durează 2 ore, iar pentru finalizarea unui obiect este necesară participarea la 2 ateliere:
- etapa 1: modelaj în diferite mase argiloase plastice (gresie, porțelan).
- etapa 2: decorare & glazurare, începem modelarea unui nou obiect.
Prețul unui atelier este de 40 lei și include toate materialele necesare.

Locurile sunt limitate! Înscrieri: contact@bricksrestaurant.ro sau pe contul de facebook Atelier Ceramica (https://www.facebook.com/atelier.ceramica).

cursuri de ceramică, pictură și grafică

Lucrări din expoziţie

Keramion

Dr. Gottfried Cremer, industriaşul din Frechen, a avut pe lângă activitatea de dezvoltare a fabricii de ceramică industrială un interes deosebit în sprijinirea ceramicii de artă germană, prin realizarea unei colecţii impresionante de ceramică modernă. În anul 1971 el construieşte clădirea futuristă Keramion care avea să adăpostească propria colecţie de ceramică artistică într-o galerie de artă contemporană şi să aibă o activitate intensă prin expoziţii, concursuri de ceramică artistică pentru tineri, concerte de muzică clasică şi simpozioane cu tema principală ceramica de artă.

Clădirea Keramion a fost proiectată şi construită de arhitectul kölnez Peter Neufert şi inginerul Stefan Polonyi, prin firma Cremer & Breuer Steinzeugwerke GmbH şi are forma unei roţi de olărit pe care se ridică un vas ceramic. Pereţii exteriori sunt în principal din sticlă şi lumina inundă spaţiul interior, care devine ideal pentru expunerea pieselor ceramice tridimensionale. La subsol există alte spaţii expoziţionale şi o sală dedicată ceramicii istorice.
Colecţia de ceramică modernă se concentrează în special pe a doua jumătate a secolului al XX-lea, dar găsim şi ceramică Jugendstil de la sfârşitul veacului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea şi ceramica lui Max Laeuger. Luând obiectele la rând se poate face o descriere clară, mai ales a istoriei ceramicii de artă germane. În anii ’50 Richard Bampi se „joacă” cu forme asimetrice şi experimentează numeroase reţete de glazuri, ajungând în urma experimentelor la descoperirea glazurii cu cristale. Walter Popp compune obiecte complexe executate la roata olarului, asamblate îndrăzneţ în compoziţii deosebite ce creează un nou cod estetic al formelor structurale, tratate în culori clare şi simple, cu glazuri din minerale naturale obţinute prin arderi reducătoare la temperaturi ridicate. Jan Bontjes van Beek şi soţii Stephan şi Ida Erdös fac parte din vechea generaţie ce ridică la rangul de artă vasul ceramic. Bruno şi Ingeborg Asshof, Wilhelm sau Elly Kuch sunt nume de marcă al ceramicii de studio, iar Otto Lindig este considerat maestrul ceramist de la Bauhaus, care îşi are încă locul bine meritat în elita ceramicii germane.
În anii ’60 ceramiştii încep să se ocupe tot mai mult cu plastica abstractă liberă. Plasticieni, cum ar fi de exemplu: Antje Brüggemann- Breckwohlt, Dieter Crumbiegel, Margarete Schott sau Johannes Gebhardt, renunţă la roata de olărit şi îşi construiesc obiectele ceramice din plăci de lut asamblate.

Artiştii din „Londoner Gruppe” au răspândit faima ceramicii germane în anii 1960-1970, perioadă în care Beate Kuhn, Margarete Schott, Ursula şi Karl Scheid, Gottlind şi Gerhard Weigel au expus anual la „Primavera Gallery” din Londra. Aceştia acoperă o zonă întinsă a creaţiei ceramice, de la vasul ceramic, la obiecte sculpturale de expresie plastică. De remarcat sunt compoziţiile abstracte ale Beatei Kuhn, care compune din părţi executate la roata olarului diverse compoziţii inspirate din forme naturale, vegetale sau animale, intens colorate cu glazuri mate.
„Gruppe 83” a fost întemeiată în anul 1983 cu scopul de a reprezenta şi a face cunoscută ceramica germană atât pe plan internaţional, cât şi pe plan naţional. Printre membrii fondatori se aflau nume ca Bruno şi Ingeborg Asshof, Karl şi Ursula Scheid, Wilhelm şi Elly Kuch.
În anii ’70 Horst Kerstan şi Rolf Overberg influenţaţi de ceramica est-asiatică experimentează glazura din cenuşă şi diverse arderi cu lemne, iar Görge Hohlt, Karl şi Ursula Scheid lucrează cu porţelan la roata olarului. Gerd Knöpper se mută în Japonia şi combină arderea ceramicii cu glazură din sare, obţinând astfel forme inspirate din ceramica neolitică japoneză. Hans Coper, deşi născut în Germania, a trăit şi lucrat în Anglia după cel de-Al Doilea Război Mondial, creaţia sa fiind foarte apreciată pe plan mondial.

Ceramica est-germană a evoluat diferit de cea vestică şi ocupă un loc distinct în colecţia muzeului, fiind reprezentată prin intermediul producţiilor artistice aparţinând ceramiştilor Walter Gebauer, Heidi Manthey şi Gertraud Möhwald.
Ceramica contemporană germană prezentă aici ocupă deasemenea un loc important, mai ales datorită premiului de ceramică al oraşului Frechen pentru tineri ceramişti, distincţie ce se acordă o dată la trei ani, dar şi al interesului continuu pentru achiziţia unor lucrări de la tânăra generaţie. În acest sens, în sălile de expoziţie întâlnim lucrările de ceramică ale lui Frank Schillo sau Enno Jaeckel, Andre von Martens, Martin Möhwald, Beatrijs van Rheeden şi alţi tineri ceramişti.

Colecţia Dr. Cremer are şi nume marcante din afara Germaniei. Trebuiesc amintite cele două piese de ceramică semnate Pablo Picasso şi Bernard Leach. Celor două nume li se se adaugă şi alte semnături de marcă din domeniul ceramicii mondiale, cum ar fi de exemplu cel al francezului Gilbert Portanier, maghiarul Imre Schrammel, austriacul Günter Praschak, japonezul Miahima Kimiyo sau cel al belgianei Carmen Dionise. (Koncz-Münich András)

Hiromu Okuda: sunet şi spaţiu: modelând frumuseţea naturii şi a tradiţiei din Shigaraki.

Sunetul munţilor înalţi, apă curată, copaci, pământ. Aş vrea să creez arta care să evoce sunetele nostalgice imprimate adânc în memoria noastră şi care rezonează cu viaţa. Sper că munca mea va rezona diferit pentru fiecare privitor în propriul său fel. (1) Hiromu Okuda

Hiromu Okuda crează obiecte mari re-asamblate folosind roata de olărit şi alterându-le pentru a da formă pieselor, le despică pe mijloc, arde secţiunile neglazurate la temperaturi înalte apoi le reasamblează combinându-le cu lemn natural. Pentru că forma trasă la roată este despicată în două pe verticală, avem ocazia să vedem urmele lucrului la roata olarului şi amprentele degetelor pe interiorul vasului care în mod normal nu sunt vizibile. O stare de spirit tandră emană din poteria neglazurată, învăluită în variate tonuri de roşu modelate de forţe naturale. Ritmul trasului la roată şi a presării vizibile pe vasele mari rezonează în spaţiul înconjurător iar în combinaţie cu răsucirile naturale ale lemnului creează o ambianţă fascinantă. Okuda a început să-şi numească obiectele expuse, create din aceste materii organice ca lemnul şi ceramica, seria Sunet şi Spaţiu. Spaţiile sale de expunere păstrează un echilibru delicat, invocând trecutul depărtat antic, conjugat cu prezentul nemijlocit al lumii naturale.

Toshimichi Kuwayama, directorul Muzeului de Artă Modernă Shiga a prezentat opera lui Okuda în modul următor: „Fundamental pentru întreaga sa creaţie este lucrul la roata olarului şi arderea la temperatură înaltă. Tehnicile tradiţionale sunt de asemenea un important factor în formele sale puternice, tehnici care implică extensiv şi cu îndrăzneală urmărirea expresiei ceramicii moderne. În piesele lui Okuda suntem surprinşi de secţionările ascuţite ale vasului, amprentele mâinilor şi curbele naive fascinante, produse de forţele centrifugale pe interior, precum şi de prospeţimea atrăgătoare a lemnului natural ” (1989, Shigaraki Four-Man Show, Plus Minus Gallery)

Aşa cum spune Kuwayama, tehnica lucrului la roata de olărit este o metodă tradiţională din Shigaraki folosită pentru producerea de obiecte mari. Okuda s-a născut în Nagano, Shigaraki, prefectura Shiga în 1949. În trecut, în perioada Eto, Shigaraki era cunoscut pentru producerea de vase speciale pentru ceai în care se prezenta ceai Uji Împăratului. Cei mai pricepuţi olari erau convocaţi la Shigaraki să facă aceste vase folosind cele mai fine tehnici cunoscute în acea perioadă. Printre aceşti experţi ai perioadei Edo se număra şi Okuda San’emon, un strămoş al lui Hiromu; Okuda face parte din a 14-a generaţie descendentă din San’emon. Bunicul lui Okuda deţinea titulatura de 'Okuda Sanraku', iar tatăl său a fost primul care a făcut reliefuri folosind mulaje din ipsos. În timpul studenţiei, Okuda a expus la secţiunea de ceramică a expoziţiilor de artă regionale obţinând de fiecare dată premii. După absolvire, Okuda a fost angajat la departamentul design al Ohmi Chemical Industry Co. din Shigaraki. Aceasta a fost o perioadă de avânt economic care a dus la cererea pe piaţa japoneză a primelor reliefuri arhitecturale din ceramică, iar unii dintre liderii artistici s-au întâlnit la Shigaraki pentru a lucra la acestea. Secţiunea placată cu negru al Sun Tower, care simboliza Expoziţia Mondială de la Osaka din anul 1970 a fost creată de Ohmi Chemical Industry. Arhitectul turnului a fost Taro Okamoto, iar Okuda a participat la acest proiect ca fiind angajat al departamentului design. Okuda a creat manual toate piesele pe care le-a proiectat Okamoto. Astfel a avut ocazia să-şi şlefuiască simţul construcţiei spaţiale şi de a transmite stări sufleteşti, lucrând cu mulţi artişti ca Okamoto şi Sofu Teshigawara de la şcoala de aranjament floral Sogetsu, într-un context în care obiectele de artă erau create pentru spaţii arhitectonice.

La vârsta de 23 de ani a plecat de la firmă hotărând să-şi facă o carieră ca ceramist. Doar cu o roată de olărit manuală, a creat şi vândut vase pentru aranjamente florale de avangardă şi şi-a construit propria identitate artistică expunând anual în Kyoto. A folosit noi tehnici pentru a-şi dezvolta propria formă de expresie contemporană, explorând mediul ceramicii din mai multe unghiuri, incorporând alte materiale precum nisip sau cutii de conservă. În 1984, după s-a gândit serios asupra posibilităţilor unice ale ceramicii, a început să folosească roata de olărit.

După cel de-al doilea război mondial, olarii japonezi au extins domeniul de aplicare al olăritului, de la vasul tradiţional până la obiecte ceramice, apoi absorbind curentele artistice ale anilor ’80 pentru a crea instalaţii şi lucrări bazate pe acţiune. Este interesant de remarcat că dintre numeroasele posibilităţi pe care le avea la dispoziţie, Okuda a ales să producă piese mari la roată, folosind tehnicile tradiţionale ale oraşului natal Shigaraki. În timp ce trage la roată şi îmbină piesele, Okuda îşi aminteşte că în copilărie se uita la olarii din vecini folosind aceste tehnici bazate pe roata mare de olărit.

Mai mult, în centrul istoric antic Shigaraki mai erau şi alţi artişti tineri care împărtăşeau aspiraţiile lui Okuda. În 1986 mai mulţi tineri olari au format un grup denumit CERAMIC ANNEX SHIGARAKI, care avea intenţia de a crea o ceramică nouă neconvenţională. Olari tineri şi afirmaţi formau miezul acestui grup, care nu era restricţionat doar la olarii locali, ci invitau colegi din alte regiuni, de la Tokyo şi Mino să expună cu ei. Pentru că acest grup respingea ierarhizarea şi facţionalismul ce exista din plin în lumea ceramicii, olarii fiind puşi în situaţia să facă legături şi să-şi extindă pieţele de desfacere, acumula forţele artistice din Shigaraki şi se afirma ca o comunitate creativă. Rolul lui Okuda ca figură centrală a acestui grup trebuie să fi fost considerabil.

Okuda şi-a extins creaţia şi în străinătate. Legăturile sale externe au început în 1989, când a obţinut o bursă Rockefeller pentru a crea la Archie Bray Foundation în Helena, Montana, SUA. În următorul an şi-a expus lucrările la Main Art Gallery, din Fullerton School, California State University. A fost invitat să participe la JINRO Ceramic Art Exhibition în 1994 şi în 1999 la Avant Garde Trends of Contemporary Japanese Ceramic Art organizat de Museum van Bommel van Dam, Venlo, Olanda (organizat de Shigaraki Ceramic Cultural Park). În anul 2000 a fost artist invitat la International Ceramics Studio din Kecskemet, Ungaria. Alte apariţii internaţionale includ 2002 International Ceramics Exhibition la Taiwan's Yingge Ceramics Museum. În 2008 Okuda a fost invitat de Manchester Craftsmen's Guild ca principal artist care să facă demonstraţii pentru National Council on Education for the Ceramic Arts (NCECA) din Pittsburgh, Pennsylvania, SUA. În timpul acestei rezidenţe la Pittsburgh a creat împreună cu soţia sa şi 300 de copii localnici, expunând la Greenhouse Gallery. Demonstraţiile lui Okuda în tehnica de a olări la scară mare a găsit în SUA un public numeros, artistul conştientizând valoarea acestor priceperi care i-au fost transmise pe parcursul mai multor generaţii, neîntrerupt timp de sute de ani.

Rezidenţa la Pittsburgh s-a dovedit a fi o experienţă importantă pentru Okuda care şi-a amintit de rolul său în continuarea tradiţiei. Şi-a reafirmat convingerea că opera sa din viitor va fi dedicată transmiterii frumuseţi ceramicii din Shigaraki, a istoriei, tradiţiei, a mediului natural şi pământului pe care a crescut. În timp ce în străinătate a devenit în mod particular conştient de calitatea superbă şi unică a argilei, în Shigaraki a găsit o nouă soluţie pentru demonstrarea frumuseţii argilei – această comoară din Shigaraki – prin propria creaţie artistică.

Okuda şi-a descris propria creaţie ca fiind: ”frumuseţea formativă a naturii din memoria oamenilor”. (2) Bineînţeles că aceste cuvinte nu se aplică doar la o anumită serie de piese. Okuda îşi construieşte piesele cu o abordare extrem de neobişnuită pentru un artist japonez, pentru că stilul său îşi propune să încorporeze natura însăşi în lucrări. Estetica sa, cu care caută să atingă simţul înnăscut de frumuseţe naturală al oamenilor a fost fără îndoială alimentată de ambientul bogat de la Shigaraki. Hiromu Okuda continuă să urmărească propriul stil în ceramică, inspirat de identitatea sa regională şi tradiţie.

(1.) Mizu'umi no. 88, THE SHIGA BANK, LTD. (1989).
(2.) Ibid.

Hiroko Miura este curator al Museum of Contemporary Ceramic Art, Shigaraki Ceramic Cultural Park din Shigaraki, Japonia.

Articol din revista Art and Perception martie 2009 nr.75 traducerea: Koncz-Münich András

Extraterestrul de la Muzeul Satului

Lucrare de licenţă, Academia de Arte Vizuale "Ioan Andreescu" Cluj, secţia ceramică, 1997

masă argiloasă de la firma "Sanex" ardere oxidantă 1200 grade Celsius

glazuri albe şi albastre de diverse nuanţe, sare

sticlă suflată la fabrica Turda

dimensiuni aproximative 1,50 x 1,40 x 1,60m

expus la Muzeul etnografic Cluj, secţia în aer liber.

Portret fotografiat prin lucrarea mea de la expoziţia "Patul - Az Ágy""

1996. Expoziţia "Patul" sau "Az Ágy" a avut loc în podul casei colegului meu Tordai Attila.

Lucrarea mea constă din fire de păr ale artistului, lipite cu gumă de mestecat între două plăci de sticlă, luminate de sus.

Kun Lajos m-a fotografiat prin lucrare.